Cătina alba – Hippophae rhamnoides – a fost introdusă recent în cultură, una din cele mai mari plantații de cătină din țară găsindu-se în apropierea Bacăului. Este un arbust fructifer cunoscut ca făcând parte din flora spontană a României, care se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspăt. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu, uleiuri complexe, etc.
Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute încă din antichitate. În China de exemplu, medicina tradiționala recomandă cătina în tratamentul bolilor digestive. Pe continentul european, există însemnări privind importanța catinei rămase de la Dioscorid și Teophast.
În prezent, de la catina se obțin următoarele produse: ceaiuri din fructe, muguri, frunze și chiar scoarță, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urmă este și cel mai valoros din punct de vedere medical. Uleiul de cătină este utilizat în tratamentul unor afecțiuni precum: ulcerul gastric și duodenal, alergiile, diarea, urticaria, reumatismul, afecțiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are o acțiune reconfortantă, chiar cu efecte ușor narcotice.
De asemenea se mai foloseste în alcoolism, anemii, astenie și stres. Se utilizează și în geriatrie cu rezultate spectaculoase. Cu catina se mai tratează afecțiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arterială și gingivitele. Prin prelucrări în laboratoarele farmaceutice din cătină se obțin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor și leucemiei. Mugurii de cătină au efect afrodisiac. Cătina este și un foarte bun antiinflamator și inhibă pofta de mâncare în cazul unor tratamente ale obezității.
Prin prelucarea fructelor în industria alimentară se obțin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulcețuri, peltea, lichioruri, diverse băuturi alcoolice.
Investiție
În primul an de la plantatițe, cheltuielile pentru un hectar sunt de 1.700-2.000 de euro reprezentând prețul butașilor, circa 1.700 de bucăți la hectar. În fiecare an se mai cheltuiesc încă 200-300 de euro la hectar pentru a acoperi lucrările de întreținere. Durata de viata a unei exploatatii este de până la 20-25 de ani, cu o perioada de creștere până în al zecelea an, după care urmeaza o perioadă de descreștere până la 25 de ani.
Menționăm că se terenul cultival cu cătină se poate declara la APIA în vederea priirii subvenției conform prevederilor naționale în vigoare. Culturile de cătină se pot de asemenea finanța si prin accesarea fondurilor europene de la 100% până la 65% fonduri nerambursabile.
Creșterea și fructificarea la cătina alba
Cătina se prezintă ca un arbust înalt de 1,5 – 3,5 m, cu numerosi țepi puternici. În funcție de condițiile de climă și sol, ea crește diferit, și anume ca tufa joasă târâtoare în zonele aride și pe soluri sărace, sau sub formă arboreșcentă de 8-10 m înălțime pe soluri fertile. Cătina alba intră pe rod în anul 3 de la plantare și are o durată de producție de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, răspândit mai mult la suprafața solului, la 20 cm adâncime și are mare capacitate de drajonare. Pe rădăcinile cătinei se formează nodozități fixatoare de azot, ca la leguminoase.
Aceste nodozități sunt formațiuni simbiotice produse de bacterii din genurile Rhizobium, Azotobacter, Clostridium, bacterii fixatoare de azot care trăiesc libere în sol. Acestea pătrund în planta prin perișorii absorbanți printr-un mecanism de atracție chimică (recent s-a descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de rădăcina) și se instalează în interiorul rădăcinii plantei unde formează formațiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestor formațiuni este avantajată de prezența unor microelemente ca bor, molibden, calciu și sulf. În interiorul nodozităților bacteriile se dezvoltă, se înmultesc și fixează azotul atmosferic, transformându-l în azot asimilabil. Bacteria își înșușește de la planta zaharuri și alte substanțe pe care nu și le poate sintetiza, iar planta utilizează azotul organic fixat de bacterii.
Tulpina cătinei are o scoarță netedă, de culoare brună-verzuie, care cu timpul se închide la culoare. O particularitate a cătinei este prezența a numeroși spini puternici, lignificati, foarte ascutiți. Toate creșterile anuale de pe tulpină și ramuri se termină cu astfel de ghimpi.
Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul îngust și lung de 5-6 cm, cu perișori solzoși de culoare cenușie-argintie pe ambele fețe. De la aceasta caracteristică ii vine și denumirea populară de cătina albă. Frunzele sunt ele însele bogate în vitamina C.
Cătina albă este o specie unisexuat dioică, având plante deopotrivă femele și bărbătești. Plantele bărbătești sunt mai viguroase decât cele femele, au ramuri anuale mai lungi, mai groase și de culoare închisă, precum și mugurii mai mari. Florile bărbătești sunt grupate în conuri scurte de culoare brună, și se află pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate câte 10-12 într-un racem foarte scurt.
Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabilă, de la ovoida la globuloasă, chiar turtita. Culoarea lor predominantă este portocalie, cu treceri spre galben. Mai rar apar și fructe de culoare roșie. Fiind în număr foarte mare, foarte scurt pedunculate și așezate unul lângă altul, fructele îmbracă ramurile ca un manson. Pulpa fructelor este de culoare galbenă sau portocalie, foarte suculentă și lasă pete unsuroase. Fructele de cătina au un miros plăcut și aromat, dar nu se consumă cu plăcere în stare proaspătă, fiind acre și astringente. La maturitate completă, ele pierd multă aciditate și au aroma particulară, mai puternică atunci când recoltatul se face după îngheț.
Cătina alba înflorește în aprilie mai, când temperatura medie diurnă este de 12-15°C și se desfășoară pe o perioadă de 15 zile. Plantele mascule înfloresc mai devreme, în timp ce plantele femele înfloresc o data cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vântului și al insectelor. La sfârșitul perioadei de înflorire, florile femele polenizate evoluează spre fructe.
Maturarea fructelor începe în luna august, în primele săptămâni. Fructele se îngălbenesc, iar semințele sunt complet formate și sunt capabile să germineze. Culoarea pieliței și a pulpei se intensifică, fructele cresc în volum. La sfârșitul lui septembrie începutul lui octombrie fructele ajung la maturitate optimă. Dacă recoltarea se face cu întârziere, calitatea fructelor se depreciază, acestea crapă și pierd din suc.
În plantații, cătina albă intră pe rod din anul al treilea. În perioada optimă de producție se obțin cantități ce pot depăși 25 tone/ha. După 18-20 de ani, cătina intră în declin, creșterile vegetative sunt mici, producție scade foarte mult, iar plantele încep să se usuce total sau parțial.
Principalele soiuri de cătina albă cultivate în România
Serpeni 11: are fructe foarte mari, în medie de 0,5 g, de forma ovală sau cilindrică, de culoare portocalie deschis, uniformă pe toată suprafața, cu peduncul lung de 3-4 mm, ceea ce usurează recoltarea manuală. Planta este viguroasă, cu creșteri puternice, drepte, de culoare gri deschis, prevăzute cu spini mari, lungi. Este un soi precoce și foarte productiv, se obțin în medie 8-10 kg de fructe/plantă, în primul an de rod. După jumatatea lunii octombrie recoltarea se poate face prin scuturare.
Delta 1: de asemenea cu fructe mari, ușor alungite, de culoare portocalie, cu peduncul scurt de 2 mm. Tufa este foarte viguroasă și mult ramificată, cu spinii lungi și rigizi. Culoarea ramurilor este gri în primii 2 ani, cu nuanțe de maro pe partea umbrită. Intră pe rod destul de târziu, sș se pot recolta 6-7 kg/planta.
Murgesti 1: are un fruct frumos de mărime mijlocie, aproape rotund, de culoare portocalie, lucios. Tufa este viguroasă, aerisită și rodește aproape de bază. Creșterile de 1-2 ani au culoarea gri deschis, cu spini rari dar puternici. Producția este medie, de 4-6 kg/planta.
Maracineni 1: fructul de mărime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa este potrivit de viguroasă, nu depășește 1,8 m în înălțime, și are fructele aglomerate, dispuse sub forma de manson, ceea ce îngreunează recoltarea. Rodește abundent și constant 8-10 kg/planta. Un specific al soiului se datorează taliei mici, care permite plantarea la distanțe de 3/1,5 m, cu producție de până la 22 t/ha.
Delta 3: un soi rar cu creșteri viguroase și tendință de a forma trunchi. Nu prezintă spini. Are fructe rotunde portocalii, de mărime mijlocie spre mică. Pe lemnul bătrân fructifica pe formațiuni scurte, cu mari aglomerari de fructe. În flora spontana, cresc plantele cu fructe portocalii, rotunde si mijlocii ca marime. (Lenuta Chira).
Ioana Cristea,
Vertical Finance
