O idee bună pentru persoanele care vor să meargă la sigur investind în agricultură o reprezintă investiția în culturile de aluni și de nuci. Experții spun că sunt relativ usor de întreținut, iar profitul poate fi tentant: trei kilograme de miez de nucă valorează cât un gram de aur.
În România este o situație nefericită: în loc să prelucrăm producția în țară, o trimitem la export. Nucile și alunele produse la noi în țară se intorc apoi ambalate sau sub formă de ulei, dar la prețuri de 8 ori mai mari.
Anul acesta a fost un an roditor: crengile nucilor stau să se rupă de atâta rod, motiv de bucurie pentru fermierii care au de onorat comenzi din Spania, Ungaria și Germania. Aproximativ 90% din producție pleacă la export. Fenomenul este ușor de explicat, din moment ce un kilogram costă aici 5 euro, iar în alte țări fructele se vând cu un pret dublu.
NUCILE, UN FEL DE PENSIE PRIVATĂ
În cazul unei plantaţii de nuci, profitul se lasă mai greu aşteptat. Munca este mai puţină, dar veniturile sunt mari. Pentru cine se gândeşte la un fel de pensie privată „Pilonul IV”, care să asigure după zece ani de la plantare minimum 10.000 de euro anual de pe un hectar, este businessul ideal.
Asta pentru că pe pieţele internaţionale preţul unui kilogram de nuci în coajă variază între 3,5 şi 3,9 euro, în funcţie de calitate şi de soi. Aceasta echivalează, la o producţie de doar trei tone la hectar, cu un venit anual de 10.500 de euro. Dar în condiţiile în care soiul cultivat este unul foarte productiv, veniturile pot fi mult mai mari. De exemplu, la soiul de nuci Lara, după opt ani de la plantare productivitatea se apropie de şase tone la hectar. O plantaţie de nuci trebuie irigată în primii ani, însă după ce plantele s-au prins şi au început să crească sunt printre cele mai rezistente – au rădăcinile adânc înfipte în pământ.
Însă agricultorii români nu s-au înghesuit să înfiinţeze plantaţii de nuci, în principal din cauza termenului lung al acestei investiţii. În țara noastră sunt astăzi livezi de nuci în suprafaţă totală de circa 500 de hectare, conform datelor deţinute de Federaţia Națională a Producătorilor Agricoli din România.
Pentru înfiinţarea unei plantaţii de nuci costul este de 7.500 euro pentru un hectar. Dacă plantaţia este mai mică de 5 hectare, producţia poate fi recoltată şi manual, însă livezile mai mari trebuie recoltate mecanic. Formula ideală este o livadă de 15 hectare, care necesită o investiţie de 50-60.000 de euro, fără teren. La acest nivel vorbim despre un business mare, care după zece ani va genera profituri anuale de ordinul zecilor şi chiar sutelor de mii de euro.
TRUFE ŞI ALUNE, MIXUL PROFITABIL
Cine dispune de ceva mai mulţi bani, dar şi ceva cunoştinţe legate de horticultură, poate alege să înfiinţeze o plantaţie de aluni. Nu neapărat pentru alune, cât pentru ciupercile care cresc la rădăcinile alunilor: trufele. Pentru a cultiva un hectar cu aluni în ale căror rădăcini sunt deja inoculate miceliile care fac trufe este necesară o investiţie de circa 20.000 de euro. Dar şi rezultatele pot fi pe măsură. La maturitate se pot recolta trufe în valoare de zeci de mii de euro sau chiar o sută de mii de euro pe an. Partea proastă este că alunii şi, implicit, trufele ajung la maturitate în circa zece ani, timp în care producţiile nu sunt foarte mari. Însă după aceea, livada de aluni va fi în exploatare circa 50 de ani. Iar banii vin din două părţi: grosul din vânzarea trufelor, iar 15-20% din vânzarea alunelor.
În România sunt în curs de constituire astfel de livezi, în special în zona Maramureş, acolo unde specialiştii italieni au găsit mai multe terenuri cu solul potrivit pentru dezvoltarea trufelor.
Livrarea puieţilor de alun se face în ghivece, de către antreprenori italieni sau francezi care au făcut o afacere nu din creşterea trufelor, ci din vânzarea de inputuri pentru agricultori. Însă nu sunt orice fel de puieţi: mai întâi sunt însămânţaţi cu spori de trufe din specii de soi, care se utilizează mai ales în industria dulciurilor. Miceliul cu care puieţii sunt micorizaţi este de trufă neagră, care se găseşte şi în flora spontană în pădurile de foioase, fiind şi cea mai apreciată, datorită mirosului şi gustului intens, ceea ce o face să fie şi cea mai scumpă din categoria trufelor negre. La doar 100 de euro pe kilogramul de trufe – acesta este considerat un preţ minim, dar în unele cazuri se plătesc şi peste 1.000 de euro pe kilogram – şi o productivitate de 200-400 de kilograme de trufe la hectar, investiţia iniţială se poate scoate încă din primul an de producţie. Cu condiţia irigării, dar nu în exces, pentru că astfel poate fi afectat exact gustul şi mirosul trufelor. În rest, condiţiile climatice de la noi sunt perfecte pentru acest tip de cultură.
Trufele se găsesc şi în flora spontană din pădurile din România, fiind mirosite la propriu de câini sau porci dresaţi special în acest sens. Dar aceasta este altă afacere. La fel cum o afacere a devenit pentru site-uri sau publicaţii să vândă planuri şi idei de de business.
Mediul on-line românesc abundă astfel de idei de afaceri neuzuale încă la noi, dar care generează bani buni în străinătate. Important este să te documentezi bine înainte de a investi – şi această idee este împărtăşită de toţi cei care au avut curaj să îți pună banii în culturi exotice.
Ioana Cristea,
Vertical Finance
